Cadrul de referinta al solutiei ipotetice este utilizat atunci cand pacientul are dificultati in gasirea unei perspective pozitive pentru formularea scopului, sau cand nu poate gasi exceptii din cauza ca ramane centrat pe problema.
Pentru identificarea solutiilor ipotetice se pun intrebari orientate spre viitor, cu scopul de a-l provoca pe client sa descrie cat mai clar si mai specific posibil ce si cum va fi viata lui dupa disparitia problemei.
Formula standard pentru provocarea solutiilor ipotetice este asa-numita intrebare miracol - formulata pt. prima data de S. de Shazer : "Imaginaza-ti ca intr-o noapte, in timp ce dormi, se intampla un miracol si problema despre care mi-ai vorbit dispare. Deoarece erai adormit, nu ai cum sa stii ca miracolul a avut loc. Cand te vei trezi, care vor fi primele semne pt. tine ca miracolul s-a intamplat? Ce anume va fi diferit?"
Aceasta intrebare este similara tehnicii bilei de cristal utilizata de M. Erickson, in care el invita pacientii sa priveasca in viitor si apoi sa explice cum anume s-a intamplat ceea ce s-a intamplat. Deseori, Erickson invita clientii sa-si imagineze o data in calendar cand lucrurile vor fi mai bune, apoi sa revina dinspre acest viitor spre prezent, pentru a vedea ce anume s-a intamplat pe parcurs. Completare: ar mai putea pune intrebari pt. a identifica cum anume miracolul influenteaza comportamentul celorlalte persoane.
Intrebarea miracol poate fi combinata cu tehnica chestionarii circulare: astfel, clientul este provocat sa anticipeze cum va raspunde alt membru al familiei la intrebarea miracol.
Cu clientii - copii care transgreseaza usor granita dintre real si imaginar si pt. care intamplarile fantastice din basme si filme sunt mult mai "reale" decat pt. adulti, putem utiliza urmatoarea varianta a intrebarii miracol: -"Daca as utiliza o bagheta magica cu care as rezolva problema ta, cum altfel te vei comporta? Ce anume vei face altfel decat pana acum?" Copii au o buna capacitate de a juca diferite roluri. De aceea putem utiliza si o intrebare de tipul: -"Hai sa ne prefacem ca problema ta este rezolvata si ca ai fi mai norocos cu privire la (relatiile cu colegii de scoala, note mai bune la invatatura etc.) Ce anume vei face altfel decat pana acum?"
Deoarece scopul terapiei este producerea unor schimbari comportamentale prezente, trebuie sa stimulam clientul sa exploreze daca nu cumva "solutiile ipotetice" se manifesta deja in prezent. -Povesteste-mi, te rog, despre momentele in care uneori, aceasta (solutia ipotetica) se manifesta chiar in mica masura in prezent?". Utilizand cuvintele "uneori" si "in mica masura", este posibil sa stimulam clientii sa identifice mai usor exceptiile de la problema. Daca clientii reusesc sa identifice aceste exceptii (momentele in care solutia ipotetica se manifesta deja), constructia solutiei va tree din cadrul de referinta al solutiilor ipotetice in cel al exceptiilor.
Sunt autori care subliniaza ca, pt. identificarea solutiei ipotetice, trebuie sa utilizam verbele la viitor mai degraba decat la conditional. -"Cum altfel te vei comporta cand problema ta va dispare?" -si nu- -"Daca problema ta ar dispare cum altfel te-ai comporta?" Utilizand vb. la viitor, exprimam certitudinea in leg. cu schimbarile ce vor apare si eliminam orice indoiala pe care implicit o vehiculeaza constructiile verbale ipotetice. (p.100)
(Ion Dafinoiu - Evaluare, consiliere si interventie in Grupuri sociale defavorizate)
