Evaluare, consiliere si interventie in Grupuri sociale defavorizate

Cele mai importante dintre principiile terapiei si consilierii centrate pe solutie

1. Centrarea pozitiva pe solutie si pe viitor, faciliteaza schimbarea in directia dorita

• persoana din fata noastra a recunoscut ca are o problema
• a recunoscut ca pt. rezolv. problemelor lui este nevoie sa apeleze la specialist

Acest fapt tr. subliniat in fata clientului: prezenta la terapie implica curaj, sinceritate, capacitate de autoreflexie, refuzul de a accepta pasiv greutatile si dificultatile vietii.

Centrarea pe problema prezinta riscul amplificarii si perenizarii problemei: Povestindu-si toate insuccesele, dificultatile si renuntarile sale, pacientul isi alimenteaza o imagine negativa de sine, isi diminueaza sentimentul respectului de sine si al capacitatii de autocontrol. Fiecare din noi traieste nevoia unei imagini pozitive de sine in tranzactiile cu ceilalti.

Daca se adopta modelul centrarii pe solutie, interviul terapeutic va evidentia resursele clientului, succesele lui, ceea ce merge bine si functioneaza corespunzator in toata activitatea sa.

Povestindu-si succesele, clientul dezvolta imagini si emotii pozitive, iar comportamentul lui devine din ce in ce mai influentat de acest univers interior pozitiv.

Centrarea pe aspectele pozitive face din client un partener, favorizeaza dezvoltarea unei relatii terapeutice de tip colaborativ.

De cele mai multe ori copii sunt adusi la consilier sau terapeut ca "vinovati", iar cuvintele cu care sunt descrise problemele acestora micsoreaza dramatic probabilitatea stabilirii unei bune relatii terapeutice. In astfel de situatii, intrerup discursul parintilor, si-i rog sa-mi povesteasca despre succesele copilului, ce face el bine, care sunt pasiunile si interesele lui. In primele momente copilul ramane surprins, apoi, pe masura ce aude din gura parintilor cuvintele care-i descriu succesele, isi schimba pozitia pe scaun si ma priveste altfel.

2. Exceptiile genereaza (sugereaza) solutii

Exceptiile de la fiecare problema sunt expresia resurselor constiente sau inconstiente ale pacientului. Sarcina principala a terapeutului este aceea de a identifica sau de a creea impreuna cu clientul exceptii de la problema acestuia.

Problema este redusa in acest mod la dimensiuni care dau clientului speranta controlului lor si, pe de alta parte, exceptiile de la problema sugereaza solutii deoarece, in linii mari, obiectivul terapiei este de a maximiza exceptiile de la problema.

Istoria pacientului, asa cum o expune el terapeutului, este "povestea sa". Pacientul vine la terapeut cu o "poveste" centrata pe problema. In terapia centrata pe solutie, terapeutul faciliteaza generarea unor "povesti alternative", centrate pe solutii si resurse, fapt care orienteaza persoana spre afirmarea unei noi identitati.

Povestea clientului se refera initial doar la o parte a imaginii. Noi il provocam sa vada ambele parti ale imaginii, sa-si completeze povestea cu partea care se refera la resurse.

3. Schimbarea se manifesta tot timpul

Nimic nu este totdeauna la fel, lucrurile si oamenii se schimba mereu.

Metafora usii: Mai usor deschizi o usa care balanseaza inainte-inapoi decat una aflata intr-un moment de imobilitate: este suficient sa prinzi momentul in care ea balanseaza in directia care te intereseaza pt. ca sa o deschizi larg, impingand-o fara un efort prea mare.

Shazer: Orice schimbare poate deveni parte a constructiei unui nou set de asteptari care va fi parte a procesului crearii solutiei. (p.81)

deseori pt. a face un salt mare inainte, trebuie sa facem cativa pasi inapoi.

Schazer: terapeutul nu poate sa nu influenteze procesul schimbarii, deoarece observatorul influenteaza pe cel observat... (p.81)

sarcina terapeutului este aceea de a modela schimbarea in directia dorita.

inlocuirea lui "a fi" cu verbe precum "arata", "pare", "devine" si "se comporta ca si cum" promoveaza credinta (speranta) ca aceste comportamente sunt temporare si supuse schimbarii.

4. In stransa relatie cu principiul permanentei schimbarii se afla urmatorul principiu: schimbarea mica conduce la schimbari mari.

Avantaje:

• Diminueaza presiunea exercitata de obiectivele prea mari asupra terapeutului si clientului. A incerca din greu, a face eforturi prea intense s-ar putea dovedi a fi sursa unor probleme. Exista situatii in care este mai intelept sa faci mai putin decat mai mult.
• Clientul se angajeaza cu o mai mare probabilitate in realizarea unor schimbari mici decat in realizarea unei schimbari mari. Exista si exceptii - in care pacientii sunt pregatiti pt. o schimbare rapida si radicala
• Orice schimbare, chiar mica, poate alimenta speranta si credinta in capacitatea de auto-control. Simularea sperantei si increderii este un element important al terapiei scurte.

5. Cooperarea este inevitabila - nu exista esec, exista feed-back.

Daca o solutie nu merge, nu pacientul este rezistent; mai probabil terapeutul nu a gasit inca directia schimbarii asteptate de pacient.

6. Oamenii au resursele necesare rezolvarii problemelor lor.

M. Erickson spunea deseori pacientilor sai in timpul transei: "Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti ca stiti, atunci va veti schimba". Acest tip de formulare provoaca pacientul sa caute in el insusi resursele necesare schimbarii asteptate.

J. Zeig: Terapia devine procesul de stimulare a resurselor existente - resurse care au ramas mult timp inchise.

(Ion Dafinoiu - Evaluare, consiliere si interventie in Grupuri sociale defavorizate)