William James: Nici un tanar n-ar trebui sa se ingrijoreze in privinta deznodamantului studiilor sale, indiferent care ar fi acesta. Daca isi gaseste ceva de facut in fiecare ora a saptamanii de lucru, cu siguranta ca rezultatul va veni de la sine. Intr-o buna dimineata se va trezi constatand ca se numara printre cei cu adevarat competenti din generatia sa, indiferent care este telul urmarit. (p.74)
Atunci cand lupta pare mai grea si fara speranta, cand totul pare ca se prabuseste si sunteti tentati sa bateti in retragere, "situatia este excelenta". Atacati! Atacati! Atacati, si veti salva ce-i mai bun in voi - curajul si increderea. (p.76)
Ganditi-va numai la succes (...) Va e usor s-o faceti. Trebuie sa fiti convinsi ca veti reusi. Trebuie sa credeti cu tarie si atunci veti face ceea ce trebuie pentru a avea succes. (p.76)
Lucrul cel mai valoros cu care se aleg cei care studiaza oratoria este o incredere nemarginita in sine si o si mai mare incredere in capacitatea lor de a reusi. Caci ce poate fi mai important pt. reusita cuiva, indiferent de ceea ce-si propune? (p.76)
Cand incepem sa invatam ceva nou, cum ar fi limba franceza, golful, oratoria, nu facem niciodata progrese inca de la inceput, ci in timp. Exista o perioada de salturi abrupte, urmata de una stationara. Ba chiar putem da inapoi si putem pierde o parte din terenul deja castigat. Perioadele de stagnare sau de regresie sunt binecunoscute de psihologi. Acestea se numesc "linii drepte in curbele invatarii". Cursantii de la cursurile de oratorie pot sa bata pasul pe loc si saptamani intregi. Ne putem stradui mult timp fara a fi in stare sa depasim aceste "linii drepte" si pornim pe o curba ascendenta. Unii, fara sa-si dea seama de felul cudat in care fac progresele, se descurajeaza si renunta la orice efort. Acest lucru e regretabil, pt. ca, daca ar persevera, daca ar exersa in continuare, ar constata ca s-au ridicat ca un avion, facand niste progrese enorme peste noapte. (p.78)
S-ar putea sa nu fiti in stare sa vorbiti fara o oarecare nervozitate mai ales la inceput. Dar daca veti persevera, curand veti scapa de toate, mai putin de frica de debut. Dar dupa cateva secunde, va disparea si aceasta. (p.79)
Preotul Marinei Militare Americane din primul razboi mondial sustinea ca pt. a reusi in aceasta directie sunt esentiale 4 calitati: gratie, pricepere, hotarare si iar curaj. (p.79)
Sufletul sau era pus pe treaba, iar exprimarea era eficienta pt. ca se baza pe frumusetea adevarata a propriei sale vieti interioare. (p.87)
Josh Billings: N-are rost sa stii atatea lucruri care nu sunt adevarate. (e.g. Nu trebuie sa faci aia!) (p.87)
Napoleon: Am reusit in tot ce am intreprins pt. ca am avut vointa. Nu am ezitat nici-odata, ceea ce mi-a creat un avantaj asupra restului lumii. (p.88)
Theodore Roosevelt: Nu exista trasatura de caracter mai importanta decat hotararea nestramutata. Baiatul care va ajunge un barbat cu un destin maret sau care va conta in vreu fel si dupa moarte nu numai ca trebuie sa se gandeasca la miile de obstacole ce i se vor ivi in cale, dar si la cum sa le invinga in ciuda miilor de refuzuri si infrangeri. (p.89)
Maresalul Foch: Am un singur merit, cel de a nu dispera niciodata. (p.89)
Cardinalul Gibbons: Am trait 86 de ani si am vazut oameni ce au urcat culmile succesului si erau cu sutele; si dintre toate calitatile fundamentale pt. a reusi cea mai importanta este credinta. (p.89)
James A. Garfield: Exista doua persoane carora trebuie sa le fac pe plac - D-zeu si Garfield. Cu Garfield trebuie sa convetuiesc acum, cu D-zeu in viata de apoi. (p.92)
Exista si altceva pe langa cuvinte, acel ceva care conteaza intr-un discurs, savoarea cu care vorbim. Nu conteaza atat ce spui, ci cum spui. (p.93)
Multi vorbitori isi ignora publicul, se uita in sus sau in pamant. Ei par a rosti un monolog. nu exista comunicare, nu exista schimb reciproc intre public si vorbitor. O asemenea abordare ucide orice conversatie; dar si orice fel de discurs. (p.93)
O exprimare reusita trebuie facuta pe un ton de conversatie si intr-un mod direct. Trebuie sa vorbiti publicului asa cum i-ati vorbi lui John Smith. La urma urmei, un public este format din mai multi John Smith la un loc.
(...) De aceeasi naturalete trebuie sa dati si voi dovada in public. Exersati-va tonul firesc. Nu-i imitati pe altii. Daca veti vorbi spontan, categoric veti vorbi altfel decat oricine altcineva pe lumea asta. Folositi-va propria personalitate atunci cand va exprimati.
Vorbiti publicului ca si cum v-ati astepta ca in orice moment sa se ridice cineva in picioare si sa va puna o intrebare. Daca ati raspunde unei intrebari, categoric exprimarea vi s-ar imbunatati imediat in mod vizibil. Deci, imaginati-va ca cineva v-a pus o intrebare pe care o repetati cu glas tare: "Va intrebati de unde stiu asta. Am sa va spun imediat"... O fraza care sa para rostita firesc. In felul acesta, exprimarea nu va mai fi asa pretentioasa. Maniera de a vorbi va fi mai calda si mai apropiata. (p.93)
Puneti suflet in ceea ce spuneti. Sinceritatea va va fi de mare ajutor. (p.94)
Exista 4 lucruri pe care cu totii le facem in mod inconstient intr-o conversatie. Dar folosim aceste metode si cand vorbim in public? Majoritatea oamenilor nu o fac.
- Subliniati cuvintele importante din fraza si acordati mai putina atentie celor nesemnificative? Acordati atentie egala tututror cuvintelor, cum ar fi conjuctiile si, dar sau le pronuntati fara emfaza, asa cum pronuntati MassaCHUsetts?
- Tonul vocii variaza - ca la copii?
- Modificati ritmul vorbirii, trecand rapid peste informatiile lipsite de importanta, acordand mai multa atentie celor pe care doriti sa le evidentiati?
- Faceti pauza inainte si dupa ideile importante? (p.94)
(Dale Carnegie - Cum sa vorbim in public)
