Introducerea trebuie sa fie scurta, sa fie trasata doar printr-o faza sau doua. Uneori poate lipsi cu desavarsire. Intrati direct in subiect folosind cat mai putine cuvinte. Nimeni nu va avea obiectii. (p.125)
Incepatorii sunt tentati sa spuna o poveste amuzanta sau sa se scuze. Ambele solutii sunt, in general, nepotrivite. Foarte putini oameni - foarte, foarte, foarte putini - pot spune un banc obtinand succesul scontat. De obicei, incercarea face ca publicul sa se simta jenat, in loc sa se amuze. Anecdotele trebuie sa aiba legatura cu subiectul, sa nu fie spuse doar de dragul de a spune ceva. Umorul trebuie sa fie glazura tortului, si nu tortul in sine... Nu va cereti niciodata scuze, acestea vor fi interpretate ca o insulta adusa publicului, care se va plictisi. Treceti direct la ceea ce aveti de spus. Exprimati-va repede si stati jos. (p.125)
Un vorbitor poate castiga imediat atentia publicului prin:
- Starnirea curiozitatii.
- Relatarea unei povesti de interes general (e.g. conferinta Acres of Diamonds)
- Incepeti printr-un exemplu tipic
- Folosirea unui obiect (e.g. moneda ca simbol al recompensei)
- Puneti o intrebare (e.g. A gasit cineva vreodata o asemenea moneda pe strada?)
- Rostiti un citat celebru (e.g. Hulbard despre importanta initiativei)
- Aratati cum subiectul propus afecteaza in mod direct interesele vitale ale publicului (e.g. Speranta de viata reprezinta doua treimi din diferenta dintre varsta actuala si cea de optzeci de ani. Puteti sa sporiti sansele de viata printr-un control medical periodic)
- Incepeti prin a povesti intamplari socante (e.g. Poporul american are cei mai multi criminali din lumea civilizata) (p.126)
Introducerea nu trebuie sa fie prea protocolara. Trebuie sa para libera, intamplatoare, inevitabila. Acest lucru se poate obtine referindu-va la o intamplare sau la un loc familiar pt. cei din public (e.g. Ieri, cand trenul trecea printr-un oras nu departe de aici, mi-am amintit...) (p.126)
(Dale Carnegie - Cum sa vorbim in public)
