Se scula brusc, se aseza in fata oglinzii si se privi ca un autor de buna-credinta care-si cerceteaza opera pentru a o critica si pentru a-si gasi lui insusi cusururi. "Nu sunt destul de frumoasa pentru el!" Acesta era gandul Eugeniei, gand umil si plin de suferinte. Biata fata nu era dreapta cu dansa, dar modestia, sau mai bine zis teama, e una din primele virtuti ale dragostei. (p.285)
Proasta mai esti, Nanon! Mananca si ei (corbii), ca oamenii, tot ce gasesc. Noi nu traim tot din morti? Ce-s mostenirile? (p.290)
Nu e scris oare in nobilul destin al femeii sa fie mai degraba miscata de napasta mizeriilor decat de spendoriile fericirii? (p.292)
In imprejurarile hotaratoare ale vietii, sufletul nostru se alipeste puternic de locurile unde ne napadesc bucuriile sau durerile. Ca atare, Charles cerceta cu luare-aminte merisorul acestei gradinite, caderea vestedelor frunze, zidurile paraginite, ciudateliile arborilor fructiferi, amanunte pitoresti ce aveau sa i se intipareasca in amintire, legate pentru vesnicie de acest ceas solemn printr-o mnemotehnie specifica pasiunilor. (p.301-302)
(H. de Balzac – Eugenie Grandet, vol 5 din Comedia Umana)
