Esti un copil, nu cunosti nici oamenii, nici lucrurile. Soarta omului valoreaza atat cat si-o evalueaza singur. (p.576)
Mi se pare ca nu prea cunosti Istoria. Exista doua Istorii: Istoria oficiala, falsificata, care se invata in scoala, Istoria 'ad usum delphini'; si pe urma, Istoria secreta, in care se gasesc adevaratele cauze ale evenimentelor, o Istorie rusinoasa. Da -mi voie sa-ti spun, in cateva cuvinte, o alta povestire pe care nu o cunosti. (p.576)
N-aveam dreptate cand iti spuneam ca ISTORIA predata in liceu e o colectie de date si de fapte, foarte indoielnica si fara nici un orizont? La ce-ti serveste sa stii ca Jeanne d'Arc a existat? (p.576)
Daca ai fi cautat in Istorie cauzele omenesti ale evenimentelor, in loc sa-i inveti pe dinafara etichetele, ai fi tras din ea invatamintele despre felul cum trebuie sa te porti. Din ceea ce ti-am povestit la intamplare din noianul de fapte adevarate, rezulta legea aceasta: Nu-i socoti pe oameni, si mai ales pe femei, decat niste instrumente in mainile dumitale; dar nu le-o arata. Inchina-te ca si la Dumnezeu la acela care, mai mare decat tine, iti poate fi de folos si nu-l parasi pana ce nu l-ai facut sa plateasca foarte scump robirea ta. In raporturile cu lumea, fii aprig pe cum e camatarul si josnic ca el; fa pentru putere ceea ce face el pentru bani. Drept care, nu te ingrijesti de omul cazut, ca si cum nici n-ar fi existat vreodata. Stii pentru ce trebuie sa te porti astfel? Vrei sa fii stapanul lumii, nu-i asa? Ei bine, la inceput trebuie sa te supui lumii si s-o studiezi bine. Savantii studiaza cartile, politicienii studiaza oamenii, interesele si cauzele generatoare ale actiunilor. Si afla ca lumea, societatea, oamenii luati in totalitatea lor sunt fatalisti: se inchina intamplarii. Stii pentru ce-ti fac acest mic curs de istorie? Deoarece presupun ca ai o ambitie nemasurata... (p.577)
Morala, tinere, incepe o data cu legea, zise preotul. Daca n-ar fi vorba decat de religie, legile ar fi de prisos: popoarele religioase au legi putine. Deasupra legii civile se afla legea politica. (p.579)
De aici, tinere, o a doua invatatura: arata-te cat mai frumos pe dinafara! ascunde-ti o parte din viata si infatiseaza lumii numai cealalalta, intr-o forma cat mai sclipitoare. Discretia, deviza ambitiosilor, e si Ordinul nostru, isuseste-ti-o si dumneata. Cei mari savarsesc aproape tot atatea faradelegi cat si oamenii sarmani; dar ei le savarsesc in umbra si scot ochii lumii cu virtutile lor: si tot mari raman. Cei mici isi desfasoara virtutile in umbra si isi arata pacatele la lumina zilei: lumea ii dispretuieste. Dumneata ti-ai ascuns maretia si ti-ai dat in vileag plagile. (...) dar calcati in picioaare ideile lumii, si astfel n-ati avut consideratia pe care lumea o acorda acelora care se supun legilor ei. (p.580)
Daca iti ingadui cateva mici ticalosii, fa-le intre patru pereti.In acest mod, nu vei mai fi invinuit ca esti o pata pe decorul marelui teatru care e lumea. Napoleon numeste asta: 'a-ti spala rufele murdare in familie.' Din perceptul al doilea decurge acest corolar: totul e sa respecti forma. Vezi de pricepe bine ce numesc eu Forma. Exista oameni lipsiti de carte care, incoltiti de nevoie, iau o suma oarecare, prin violenta, de la altul; acestia sunt numiti criminali si siliti sa aiba de-a face cu justitia. Un biet om de geniu descopera un secret care,exploatat, e o adevarata comoara; ii dai cu imprumut trei mii de franci, il chinui in asa fel incat sa-ti cedeze tot sau o parte din secret si n-ai de furca decat cu propria constiinta, dar constiinta nu te duce la curtea cu juri. Dusmanii ordinii sociale profita de aceasta ciudatenie ca sa latre impotriva justitiei si sa faca spume la gura in numele poporului ca s-a trimis la galere un hot care fura noaptea gaini, in timp ce e intemnitat doar pentru cateva luni un om care saraceste familii intregi cu un faliment fraudulos; dar ipocritii astia stiu prea bine ca osandindu-l pe hot, judecatorii mentin bariera dintre saraci si bogati, care altfel, inlaturata, ar aduce sfarsitul ordinii sociale; pe cand falitul fraudulos, istetul care pune mana pe vreo mostenire, bancherul care ucide o intreprindere numai pentru castigul lui nu produc decat deplasari de averi. In acest fel, fiule, societatea e nevoita sa stabileasca unele deosebiri spre folosul ei si pe care eu le fac spre folosul dumitale. Important e sa fii pe masura Societatii. (p. 580-581)
Ce trebuie sa-ti bagi in capul asta al dumitale frumos?... Doar atat: alege-ti un scop stralucitor si tine ascuns mijloacele de a parveni, ca si drumul urmat. Te-ai purtat aici ca un copil; acum fii barbat, fii vanator, deschide bine ochii, asaza-te la panda in lumea pariziana, asteapta o prada si un prilej, nu-ti cruta nici persoana, nici ceea ce se cheama demnitate; caci noi toti ascultam de ceva, de un viciu, de o nevoie; dar respecta legea suprema: secretul. (p.582)
Trebuie sa indraznesti totul, ca sa castigi totul. Ia sa facem o socoteala. Cand te asezi la o masa de poker, mai stai sa discuti conditiile? Regulile sunt facute de mult, dumneata trebuie sa le accepti. (...) Ce faci la poker?... intreba preotul, te apuci sa intrebuintezi cea mai frumoasa dintre virtuti, sinceritatea? Nu numai ca-ti ascunzi cartile, ci mai cauti sa se creada, cand esti sigur de castig, ca vei pierde tot. Ma rog, te prefaci, nu-i asa?... Minti ca sa castigi cinci ludovici!... Ce-ai zice de un jucator destul de generos ca sa le spuna dinainte celorlalti ca are careu? Ei bine, ambitiosul, care vrea sa lupte cu ajutorul perceptelor virtutii, acolo unde antagonistii se lipsesc de ele, e ca un copil caruia batranii politicieni i-ar spune ceea ce jucatorii ii spun celui ce nu stie sa profite de cartile sale mari: 'Domnul meu, lasa-te de poker...' Ce? parca dumneata faci regulile in jocul ambitiei? De ce ti-am spus sa fii pe masura Societatii?... Pentru ca astazi, tinere, Societatea si-a arogat pe nesimtite atatea drepturi asupra indivizilor, incat individul se vede silit sa lupte impotriva Societatii.Nu mai exista legi, exista numai moravuri, adica prefacatorie, mereu forma.(p.582)
Unii oameni coboara din Abel, altii din Cain, zise canonicul incheind; eu am sange amestecat: Cain pentru dusmani, Abel pentru prieteni; si vai de acela care il trezeste pe Cain!... La urma urmelor, dumneata esti francez, eu sunt spaniol si, pe deasupra, si canonic!... (p.584)
Dar afla aceasta, intiparestiti-o bine in mintea ta inca frageda: omului ii este groaza de singuratate. Si dintre toate singuratatile, singuratatea morala e aceea ce-l inspaimanta mai mult. Cei dintai pustnici traiau cu Dumnezeu, traiau in lumea cea mai populata, lumea spirituala. Avarii traiesc in lumea fanteziei si a placerilor. Avarul are tot, pana si sexul, in creier. Cel dintai gand al omului, fie lepros, fie ocnas, ticalos sau bolnav, e sa aiba un partas la soarta lui. Ca sa-si implineasca acest dor, care e viata insasi, se foloseste de toate fortele lui, de toate darurile, de verva vietii sale. Fara dorinta aceasta atotputernica, oare Satan si-ar mai fi putut gasi tovarasi?... (p.587)
(H. de Balzac – Iluzii Pierdute, vol 7 din Comedia Umana)
