Atunci cand omul isi inabusa in fiecare zi slabiciunile omenesti, isi stapaneste fortele launtrice potrivnice si, zi dupa zi, isi creeaza un nou sine din pacatul si nerozia trecutului, atunci el e rege. Este un rege care guverneaza pe sine cu intelepciune. (p.45)
Individul poate invata sa se controleze in momentele importante doar invatand sa se stapaneasca in momentele banale. El trebuie sa se studieze pentru a descoperi care-i sunt punctele slabe din armura, care este acel element din sine care-l impiedica sa aiba succes deplin (...) Apoi, trebuie sa traiasca fiecare zi ca si cum intreaga-i existenta a fost condensata in acea singura zi pe care o are in fata. Fara regrete inutile pentru trecut, fara griji inutile pentru viitor, trebuie sa traiasca acea zi de parca ar fi unica, singura zi care i-a mai ramas ca sa arate tot ce are mai bun in el, singura zi de care dispune ca sa invinga tot ce e mai rau in el.Omul trebuie sa-si stapaneasca slabiciunea la fiecare manifestare a acesteia, oricat de firava, in fiecare clipa. Fiecare clipa va fi atunci o victorie - fie pentru slabiciune, fie pentru el. Va fi el rege sau va fi sclav? Raspunsul se afla chiar in sine. (p.47)
Caracterul e extrem de subtil, lunecos, schimbator si contradictoriu. E un amestec ciudat de obiceiuri, sperante, motive, idealuri, slabiciuni si amintiri, toate manifestate intr-o mie de faze diferite. (p.58)
Ingrijorarea e rodul anticiparilor. Ingrijorarea inseamna sa contabilizezi posibile nefericiri viitoare, astfel incat sa traiesti nefericit si in prezent. Ingrijorarea e parintele insomniei. Sub pretextul ca ne ajuta sa induram prezentul si sa ne pregatim pentru viitor, inmulteste dusmanii din propria noastra minte ca sa ne sacatuiasca puterea. (p.63)
Ingrijorarea nu trebuie confundata cu preucuparea, desi ambele cuvinte au la origine acelasi inteles. Preucuparea abordeaza aspectele importante ale vietii cu seriozitate, calm si demnitate. Ea sugereaza intotdeauna solutii pozitive. Ingrijorarea nu consta dintr-o singura suferinta de proportii, ci dintr-o colonie de temeri minore, vagi, nesemnificative, agitate, care capata importanta doar cand se combina in mod constant. (p.63-64)
(William George Jordan - Maiestria stapanirii de sine)
