Se pare ca, pt. a-si imprima eternele lor exigente in inima omenirii, toate lucrurile mari tr. sase infatiseze mai intai in chip de masti monstruase si inspaimantatoare. (p.6)
Femeile insele ascund intotdeauna indaratul intregii lor vanitati personale dispretul lor impersonal - fata de "femeie". (p.74)
In jocul in care nu participa iubirea sau ura, femeia este o actrita mediocra. (p.79)
In razbunare si in dragoste femeia e mai barbara decat barbatul. (p.83)
A-l ademeni pe semen sa-si faca o impresie buna despre noi si a ne increde apoi cu toata convingerea in aceasta impresie a semenului: cine ar putea fi pe masura femeilor in aceasta maiastra inselatorie. (p.84)
Nu vecinul e aproapele nostru, ci vecinul vecinului - astfel gandesc toate popoarele. (p.87)
A vorbi mult despre tine insuti poate fi si un mijloc de a te ascunde. (p.88)
Nu-l urasti cata vreme il mai desconsideri, ci de abia atunci cand il consideri egal ori superior. (p.89)
In cele din urma, ajungi sa-ti iubesti dorinta, si nu obiectul dorintei. (p.89)
Daca ar fi sa-i ai pe cei ce rad de partea ta, trebuie sa te feresti sa ai prea multa dreptate; bunul gust contine chiar si un graunte de injustitie. (p.139)
In ciuda aparentelor, este cu desavarsire imposibil ca un om sa nu isi poarte in trup calitatile si preferintele parintilor si strabunilor. (p.198)
"El ma lauda: asadar imi da dreptate" - aceasta concluzie dobitoceasca ne distruge jumatate din viata, noua singuraticilor, caci prin ea dobitocul se furiseaza in vecinatatea si compania noastra. (p.211)
(Friedrich Nietzsche - Dincolo de bine si de rau: Preludiu la o filozofie a viitorului)
