Allport a considerat ca pentru identificarea trasaturilor importante ale pesonalitatii trebuie sa cercetam toate cuvintele pe care cineva le utilizeaza in mod spontan pentru a descrie personalitatea cuiva. (p.34)
Rezultatele studiului au demonstrat ca oamenii acorda cu o mai mare probabilitate ajutorul cand sunt singuri si sunt mai putin dispusi sa-si ofere asistenta cand sunt insotiti de o persoana straina. (p.84)
Cea mai importanta concluzie a fost aceea ca mediul spitalicesc induce un sentiment de depersonalizare si neputinta. (p.85)
Distanta cea mai mica fata de sarpe la care subiectii (care se temeau de serpi) au reusit sa se plaseze a fost convertita in scoruri de evitare comportamentala. (p.90)
Muchielli: Efectele categorizarii au o anumita inertie si impiedica, in multe cazuri, realizarea unor observatii adecvate, chiar cand realitatea este in dezacord evident cu categoriile utilizate. initial pt. decodificarea ei. Astfel, daca se proiecteaza in fata unui subiect imaginea vaga a unui obiect familiar, imagine care este focalizata progresiv, cercetarile arata ca, daca subiectul numeste incorect obiectul la inceput (proasta categorizare det. de imaginea neclara), aceasta categorizare impiedica ulterior identificarea corecta a obiectului, chiar cand imaginea clara nu mai poate induce eroare. (p.95)
(...) miscarile picioarelor tradeaza cel mai usor realitatea psihologica profunda a interlocutorului, deoarece ele sunt mai putin constientizate si controlate voluntar. In acest clasament urmeaza mainile si fata ca surse de indicatori nonverbali ai starii psihice. (p.112-113)
Caracterologia a incercat sa acorde diverse semnificatii trasaturilor fetei: partea de sus a fetei s-ar afla in relatie cu intelectul, partea de jos ar exprima forta instinctelor, in timp ce partea mediana ar reflecta viata emotionala. (p.113)
A-l accepta pe celalalt inseamna a-i accepta privirea. Avedea si a fi vazut sunt relatii primare intr-o relatie conversationala. (p.113)
De obicei, oamenii raspund mai usor la intrebarile referitoare la prezent decat la cele care vizeaza elemente trecute. (p.130)
Daca intr-o situatie cotidiana, raspundem mai mult decat suntem intrebati si tratam intrebarile cu structura dihotomica la fel ca si pe cele deschise, intr-un interviu psihologic, desfasurat intr-o situatie formala, pe masura ce intram in universul interior al respondentului, acesta va avea tendinta de a recepta intrebarile intr-o maniera literala. Si, cu cat interviatorul va primi raspunsuri dihotomice la intrebari generale, cu atat va avea tendinta de a pune intrebari mai specifice cu structura dihotomica; impingand astfel interviul pana la un pct. in care comunicarea este practic blocata. (p.132)
O regula de baza a chestionarilor si interviurilor este aceea ca orice intrebare trebuie sa fie singulara, adica sa contina o singura idee sau sa puna sub semnul intrebarii un sg. aspect al realitatii. Sa luam, de ex., intrebarea: "Cat de mult iti plac si iti cunosti colegii?" Aceasta intrebare contine, de fapt doua intrebari: "Cat de mult iti plac colegii?" si "Cat de bine iti cunosti colegii?" Intrebarile multiple creeaza respondentului tensiune si confuzie, deoarece persoana intervievata nu stie cu adevarat ce i se cere. (p.133)
Consecintele imediate sunt mult mai importante decat cele indepartate, deoarece au un efect motivational mult mai mare asupra individului. (p.204)
(Ion Dafinoiu - Personalitatea)
