Interventia Paradoxala

O interventie paradoxala este orice interventie, comanda, predictie, cerere care, daca este urmata sau acceptata, va conduce la obtinerea opusului a ceea ce aparent s-a intentionat sa se obtina. (p.179)

Cele cinci "solutii" care constitue tinta interventiilor paradoxale sunt: (p.184-185)

1. incercarea de autoconstrangere pt. a face ceva care nu poate aparea decat spontan;  Sentimentul de autocontrol poate fi crescut nu doar prin eliminarea simptomului (asa cum incerca pacientul pana atunci), ci si prin provocarea lui intr-un anumit moment stabilit de comun acord de pacient si terapeut. (p.186)
2. Pacientul incearca sa depaseasca teama de un eveniment, amanandu-l.    Strategia paradoxala propusa are la baza urmatorul principiu: punem pacientul in fata sarcinii de care se teme, imiedicandu-l, in acelasi timp, sa o duca la bun sfarsit; (...) Cu alte cuvinte, pacientul evita o sarcina pt. ca se teme de esec, iar terapeutul ii prescrie (paradoxul) esecul! (p.187)
3. Pacientul incearca sa ajunga la un acord intr-un conflict. Aceasta "solutie" este util. de pacient in cazul conflictului aparut intr-o relatie interpersonala, ca urmare a unor probleme a caror rezolvare necesita de obicei cooperarea partilor implicate. (p.187)
4. Pacientul incearca sa obt. consimtamantul prin constrangerea indirecta
5. Pacientul confirma banuielile acuzatorului, aparandu-se: "Cine se scuza se acuza!", "Jocul se va opri cand una din cele doua parti va pune capat repetitiei". (p.192)

Nu tr. sa va scuzati ca nu ati urmat prescriptia data saptamana trecuta. Este posibil ca , astfel, inconstientul dv. sa vrea sa ne spuna ceva. De aceea permiteti-mi deci sa va pun aceasta intrebare: Vedeti vreun pericol oarecare in faptul de a merge mai bine? (p.194)

De altfel, una din caracteristicile prescriptiilor paradoxale este aceea ca, urmate sau nu, creeaza oblicativitatea schimbarii. (p.194)

Cand o secventa interactionala este etichetata ca simulata (prin simularea simptomului), este dificil pt. participantii la interactiune sa revina la vechiul cadru - "acest comportament este real". Aceasta dificultate va antrena o anume confuzie utilizata de terapeut pt. a schimba sistemul de relatii pe care se bazeaza realitatea simptomului. (p.196)

Uneori, simptomul unui copil exprima, in mod analogic, problema unuia din parintii sai. (p.221)

(Ion Dafinoiu - Elemente de psihoterapie integrativa (an 2000) )