Paradoxul copilariei este ca fii si ficele noastre vor sa fie conduse de parinti, dar insista ca parintii sa-si castige dreptul de a-i conduce. (p.17)
De obicei, cand un copil se comporta intr-un mod daunator, atat pt. ceilalti, cat si pt. el, scopul sau ascuns este sa verifice stabilitatea limitelor fixate. Copilul face intocmai ca politistul care verifica noaptea daca usile magazinelor sunt incuiate, cu toate ca incearca sa deschida usile, totusi spera ca ele sa fie incuiate si totul sa fie in siguranta. In acelasi mod, copilul care ataca autoritatea iubitoare a parintilor se simte pe deplin asigurat cand observa ca ei raman fermi si increzatori pe pozitia lor de conducatori. Se simte in siguranta intr-un mediu bine organizat, in care drepturile celorlalti oameni (si ale lui) sunt garantate de limite clare si ferma stabilitate de parinti. (p.28)
Scriitorul Bill Gothard a afirmat ca radacina oricarui sentiment de inferioritate este comparatia. (p.112)
Dar fuga de probleme nu ofera de obicei o solutie, pt. ca problemele sunt inauntrul nostru, mai degraba decat vin din afara. (p.118)
(Dr. James Dobson - Copilul Indaratnic)
