Rastignac se purta atunci ca un milionar pe drumul mare, cand se vede fata in fata cu un talhar: se preda. (p.20)
Parea sa fie cunoscator al acestor gospodarii ciudate, stia totul despre ele. Era acolo ca la el acasa. Privilegiul asta de a fi pretutindeni ca acasa nu apartine decat regilor, prostituatelor si hotilor. (p.37)
Prostituatele sunt fiinte prin definitie schimbatoare, care trec fara pricina de la neincrederea cea mai natanga la o incredere totala. In privinta aceasta sunt sub nivelul animalului. Fara masura in tot ce fac, in bucurie, in desperare, in pietate sau impietate, aproape toate ar ajunge nebune daca mortalitatea, care le este proprie, nu le-ar decima si daca intamplari norocoase n-ar ridica din cand in cand cate una din ele deasupra noroiului in care traiesc. (p.45)
Orice ai face, intr-o viata ambitioasa ajungi totdeauna sa te ciocnesti pana la urma de o femeie in clipa cand te astepti cel mai putin la o asemenea intalnire. Oricat de puternic ar fi un om politic, are nevoie de o femeie ca s-o opuna femeii, dupa cum olandezii tocesc diamantul cu alt diamant. Roma, in culmea puterii ei, asculta de aceasta necesitate. (p.61)
-Inca nu esti destul de puternic ca sa te razbuni pe cineva, oricine ar fi, ii spuse spaniolul. Cand esti pe drum, sub un soare arzator, nu te opresti sa culegi o floare, oricat ar fi de frumoasa... (p.77)
Iubirea impartasita este mirul regal al femeilor, ele devin atunci cu totul mandre, ca niste imparatese. (p.83)
(H. de Balzac - Stralucirea si suferintele curtezanelor) (1961)
