18 September 2009

Un geniu din provincie la Paris

Un barbat trebuie sa studieze insa bine o femeie inainte de a-i arata emotiile si gandurile de-a dreptul, cum ii vin. O femeie cu adevarat indragostita si marinimoasa zambeste la copilariile barbatului iubit si le intelege; dar de indata ce e si putin vanitoasa, nu-i iarta barbatului ca s-a aratat copilaros, increzut sau meschin. Multe femei aluneca intr-o astfel de exagerare cu privire la obiectul adoratiei lor, incat vor neaparat ca idolul lor sa fie totdeauna un zeu, pe cata vreme acelea care iubesc un barbat pentru el insusi, inainte de a-l iubi pentru ele, ii indragesc atat scaderile, cat si maretiile. Lucien insa nu ghicise ca la doamna de Bargheton iubirea era altoita pe orgoliu. (p.179)
Desi inca nu stia ca femeile care revin asupra nesabuintelor revin si asupra iubirii lor, intelese totusi ca el nu mai era Lucien din Angouleme. (p.183)
Desi oamenii de rand nu cred ca sentimentele se schimba dintr-o data, e lucru sigur ca doi amanti se despart adesea mai repede decat s-au legat. (p.188)
Societatea respinge talentele necomplete, dupa cum Natura inlatura fiintele slabe sau rau alcatuite. Cine vrea sa se ridice deasupra celorlalti trebuie sa se pregateasca de lupta, sa nu dea inapoi din fata nici unei greutati. Un scriitor mare e un martir care nu va muri, asta e totul. (p.228)
Naucit de ofertele noului sau prieten, care ii dadu mana cu un gest socotit de Lucien ca prietenos, putea el sa stie ca, in armata presei, fiecare are nevoie de prieteni, asa precum generallii au nevoie de soldati? (p.262)
Constiinta, dragul meu, e un bat pe care fiecare il ia ca sa dea in vecinul lui, insa de care nu se serveste niciodata pentru sine. (p.292)
Te vad intrand in lumea literara plin de iluzii. Crezi in prieteni. Noi toti suntem prieteni sau dusmani dupa imprejurari. Ne lovim unii pe altii cu arma ce ar trebui sa ne slujeasca sa-i lovim pe ceilalti. O sa-ti dai foarte curand seama ca nu obtii nimic cu sentimente frumoase. Daca esti bun, fa-te rau. Fii colturos cu buna-stiinta. Daca nimeni nu te-a invatat incalegea asta suprema, ti-o spun eusi nu te voi fi invatat putin lucru. Ca sa fii iubit, nu pleca niciodata de la femeia iubita fara s-o fi facut putin sa planga; ca sa ajungi cineva in literatura, jicneste necontenit pe toata lumea, chiar pe prieteni, fa sa sangereze amorul propriu al tuturor: toata lumea o sa te rasfete. (p.324)
Caracterul iubirii adevarate are multe asemanari cu copilaria: necugetarea, imprudenta, risipa, rasul si plansul sunt aidoma. (p.390)
De cate ori ai sa vezi presa inversunandu-se impotriva unor puternici ai zilei, sa stii ca e la mijloc vreun scont sau vreun serviciu refuzat. (p.401)
(H. de Balzac - Iluzii Pierdute, vol 7 din Comedia Umana)