vicontele de Valmont: Iata-ma deci, de patru zile, prada unei pasiuni puternice. Stii doar cu cata ardoare doresc, cata graba pun ca sa inlatur obstacolele: ceea ce nu stii, insa, e cat de mult sporeste singuratatea, pojarul dorintei. Nu mai am decat o singura idee: ma gandesc la ea ziua si-o visez noaptea. Trebuie neaparat s-o am pe femeia aceasta ca sa scap de ridicolul de-a fi indragostit de ea: caci unde te duce o dorinta zadarnicita? O! desfatare nepretuita! Te implor pentru fericirea mea, dar mai ales pentru linistea mea. (p.14)
marchiza de Merteuil: Dar oricata pofta ai avea sa te dai, oricat de grabita ai fi, iti trebuie totusi un pretext; si nici un pretext nu e pentru noi mai comod ca acela care ne da aerul ca cedam in fata fortei. Intrucat ma priveste, marturisesc, nimic nu ma maguleste mai mult ca un atac viguros si bine condus, in care totul se petrece cu randuiala, desi cu repeziciune; care nu ne pune niciodata in situatia penibila de a repara noi insine o stangagie de care, dimpotriva, ar fi trebuit sa profitam, care da o aparenta de siluire pana si lucrurilor pe care le dam de bunavoie si ne satisface cu iscusinta cele doua pasiuni favorite, gloria apararii si placerea infrangerii. Talentul acesta, mai rar s-ar crede, recunosc ca mi-a placut totdeauna, chiar si cand nu m-a sedus, si m-a facut de cateva ori sa ma dau batuta, doar asa, ca rasplata. (p.24)
marchiza de Merteuil: Tinea cu orice pret sa fixam o noua intalnire, dar il iubesc prea mult ca sa vreau sa-l uzez atat de repede. Nu trebuie sa-ti ingadui excese decat cu aceia pe care vrei sa-i parasesti curand; el nu stie lucrul acesta; spre norocul lui, insa, il stiu eu pentru amandoi. (p.27)
vicontele de Valmont: Am avut ideea fericita si simpla sa incerc sa privesc prin gaura cheii, si am vazut intr-adevar pe femeia aceea adorabila in genunchi, scaldata in lacrimi, si rugandu-se cu infocare. Carui D-zeu indraznea ea sa se adreseze? e vreunul mai tare ca dragostea? Zadarnic mai cauta acum ajutoare straine; eu singur ii voi hotari soarta.
(p.49)
marchiza de Merteuil: (...)De aceea, cu tot avantajul pe care l-ai dobandit asupra ei in conversatie, in scrisori te bate. Si apoi, stii ce se mai intampla? cand incepi sa discuti, nu-ti mai vine sa cedezi. Tot cautand argumente bune, sfarsesti prin a le gasi si a le folosi; pe urma tii la ele, nu atat pentru ca sunt bune, ci ca sa nu te dezminti.(p.64)
(Choderlos de Laclos - Legaturile Primejdioase)
