Sub efectul unei primejdii vitale, victima inceteaza sa mai perceapa situatia din propriul ei punct de vedere, lucru care se poate intelege, acest punct de vedere fiind insuportabil din moment ce o sileste sa se confrunte cu ideea de-a fi torturata sau omorata. Deposedata de punctul ei de vedere, victima poate lesne cadea intr-o stare de sideratie, de prostratie, ceea ce se constata foarte des in acest fel de imprejurari.
Natura avand oroare de vid, unul dintre mijloacele posibile de-a remedia devastarea interioara cu care esti confruntat e sa te lasi subjugat de persoana rapitorului. Fiindca, la urma urmei, ce poate fi mai fascinat, mai incantator decat un rapitor?
Din moment ce esti rapit, esti gata sa adopti singurul punct de vedere care merita: cel al rapitorilor tai. Pentru aceasta, e suficient ca acestia sa-si dea osteneala sa prezinte un punct de vedere cat de cat coerent si verosimil, care i se pare atunci victimei mai bun decat nimic. Daca rapitorul pune si ceva suflet, isi expune felul in care vede el lucrurile, isi pledeaza cauza, intr-un cuvant daca, dupa ce te-a rapit, iese cat de cat din starea lui de alien, se poate instaura sindromul Stockholm.
Dupa convertirea sa, victima pastreaza uneori multa vreme noul mod de-a privi lucrurile: in unele cazuri, ea persista timp de mai multi ani de la situatia traumatica sa apere valorile fostilor ei rapitori, de exemplu aratandu-se critica fata de politie, care si-a dovedit ineficacitatea, si fata de societate, nedreapta si aflata prin insusi acest fapt la originea oricarei delicvente.
Sindromul Stockholm s-ar fi putut numi sindromul Sabinelor, ceea ce ar fi fost fara indoiala mai nimerit, deoarece evenimentul dateaza din epoca intemeierii Romei, in jurul sec. VIII i.e.n. Dat fiind ca primii romani duceau lipsa de femei, Romulus a avut ideea de-a le rapi pe cele ale sabinilor, drept pentru care organizeaza niste jocuri la scara mare, unde sunt invitati acestia din urma impreuna cu familiile. La semnalul convenit, romanii rapesc un grup de sabine, in care se gaseau de preferinta cele tinere si frumoase.
Evident, la inceput, sabinele nu sunt cu adevarat incantate, dar Romulus si romanii, tot vorbindu-le ademenitor si purtandu-se frumos cu ele, reusesc sa le potoleasca mania si chiar, poate, sa le faca sa se intoarca impotriva tatilor si a fratilor lor care nu fusesera in stare sa le apere. Asa se face ca sabinele, rapite, devin sotiile iubitoare ale romanilor.
Femeile rele nu sunt chiar atat de greu de imblanzit. Era odata la Padova o tanara femeie pe nume Katharina, care era pe cat de insuportabila, pe atat de incapatanata. In timp ce blanda ei sora Bianca era curtata de o multime de gentilomi, nimeni nu voia sa se riste sa se apropie de Katharina. Dar cum ea era sora mai mare, tatal ei Baptista nu ingaduia nimanui sa se casatoreasca cu Bianca, atata vreme cat Katharina nu se va marita.
Si cum Petruccio, gentilom din Verona, soseste la Padova cu un singur tel in minte si anume sa se insoare cu o femeie bogata, ii este prezentata la iuteala scorpia. O inima neinfricata poate orice, isi zise el, si accepta pariul constand in a o seduce pe frumoasa, dar indracita tanara. Cateva zile mai tarziu, Petruccio se insoara asadar cu Kathrina si, fara a mai pierde timpul, o duce la Verona. Acolo o impiedica, printre altele, sa manance, sa doarma si sa se imbrace cum trebuie.
Intr-un cuvant, el practica ceea ce azi s-ar numi o spalare a creierului in toata regula, dezradacinand-o, deposedand-o de punctele ei de reper obisnuite si fiind deopotriva in permanenta langa ea si atent cu ea. Incepand de atunci, cu cuirasa distrusa, Katharina e transformata: complet supusa sotului ei, ea ajunge chiar sa repete, la cererea lui, tot soiul de ineptii. Cuplul se intoarce la Padova si dupa ce a pariat cu Lucentio si Hortensio ca sotia lui e cea mai supusa, Petruccio pariul cu brio. (pag.101-104)
***************************************************************************************************************
- Si daca exista doua lucruri care sa fie antinomice, acestea sunt controlul de sine si faptul de-a te lasa sedus. (pag.106)
- Particularitatea procesului hipnotic consta in faptul ca, o data cesunt abolite frontierele dintre noi si obiectul asupra caruia ne-am focalizat, nu mai reusim sa mai restabilim spontan respectivele frontiere. La drept vorbind, poate ca nici nu tinem prea mult sa o facem si, identificati cu obiectul atentiei noastre, ne place sa ramanem capturati de el. (pag.111)
- Ca sa ii fiu pe plac, ma interesez de ceea ce o intereseaza, bineinteles. Si tot ceea ce o intereseaza ma intereseaza si pe mine, in orice caz atata vreme cat dureaza interesul meu pentru Huguette. (pag.122)
- Sa nu uitam, inca o data, ca e mai bine sa nu dam mai mult decat e celalalt dispus sa dea. (pag.132)
- Nimic nu e mai seducator decat faptul de-a te simti privit cu insistenta si de-a nu intelege nimic din acea privire, dea a nu ii putea descifra intentia. In aceasta privire deopotriva goala si apasatoare, aceasta privire care ucide, poti proiecta ideile pe care le vrei si, de ce nu, propriile tale dorinte si fantasme, pe care i le atribui celuilalt. (pag.169)
