Aceasta reeditare pe un plan mai inalt a vietii tatalui in viata fiului rasuna si in Zarathustra: "Ceea ce tatal n-a spus, gaseste prilejul de a se exprima in fiu; si adesea am constatat ca fiul nu este decat taina dezvaluita a tatalui. (p.20)
Aceasta este cea mai sireata intelepciune a ambitiei, dupa cum este sesizata in Omenesc... : "Pt. ca de fapt oamenii nu respecta decat lucrurile de veche intemeiere, de lenta devenire, trebuie ca cel care vrea sa dainuie dupa moartea sa sa se ingrijeasca nu numai de posteritatea ci si mai mult de trecutul sau. De aceea tiranii de orice fel (inclusiv artistii si politicienii tirani) nu pregeta sa constranga istoria pt. ca ea sa para a le pregati lor terenul de afirmare. (p.38)
In acelasi an catre Overbeck: " Daca as avea macar curajul sa gandesc tot ceea ce stiu... (p.46)
Omule, in ce iubesti, in aceea te vei transforma. (p.78)
...invatam de regula numai de la cel pe care-l iubim. (p.78)
Goethe, Metamorfoza animalelor: Deci de vezi ca unei fapturi un oarecare plus ii e dat,/ Numaidecat te intreaba de ea nu ascunde pe undeva/ Si vreun minus pe care cu ravna iscoditoare sa-l cauti:/ Fara zabava gasi-vei cheia intregii creatii. (p.111)
Toate acestea vin de la apostolul Pavel si ele au influentat si cunoasterea lui Luther despre Marele Om. Cand un magistru (in discursurile conviviale) l-a intrebat: "Cum socotiti, domnule doctor, ce fel de om a fost Pavel?" doctorul Martin a raspuns: "Cred ca a fost un om dispretuit, nebagat in seama, un biet omulet sfrijit, ca magistrul Philippus (Melanchton)." Si alta data: "David trebuie sa fi avut draci mai afurisiti decat noi; caci, fara potrivnici asa de mari, n-ar fi putut sa aiba o revelatie si o cunoastere asa de mare a lui D-zeu". (p.118)
Hyperion: Cui soarta ii vorbeste asa de tare, acela poate soartei sa vorbeasca si mai tare; caci lui, cu cat mai abisala ii este suferinta, cu-atat mai mare ii e puterea ce-i vine din strafunduri. (p.124)
Goethe: Nu intotdeauna vorbim cu noi insine asa cum gandim, si este o datorie ca altora sa le spunem numai ceea ce pot ei primi. (p.139)
un om pt. care nu mai exista nimic interzis, afara de slabiciune... un asemenea spirit devenit liber sta, ca un fatalism increzator si vesel, in mijlocul universului, in credinta ca numai particularul este repudiabil, ca totul se salveaza si se afirma in sfera generalului - el nu mai neaga. Dar o asemenea credinta este cea mai inalta dintre toate credintele posibile: am botezat-o cu numele Dionysos. (p.184)
"Ce vietuieste-n preajma voastra/ curand se cuibareste-n voi:/ din asta vine-obisnuinta./ Unde zabovesti mult timp,/ cresc acolo obiceiuri."
Novalis: Daca visam ca visam, inseamna ca mai avem putin si ne trezim. (p.235)
"Experienta mi-a aratat", noteaza in jurnalul sau Hebbel la douazeci si unu de ani, "ca orice om de valoare trebuie sa eclipseze int-un mare om, daca vrea sa ajunga vreodata la cunoasterea de sine si folosirea sigura a puterilor sale; un profet il boteaza pe al doilea, si cel care iese cu parul parlit din acest botez de foc inseamna ca n-are chemare!" (p.248)
Cine are de investit in lucruri o vointa proprie, acela nu va cadea sub stapanirea lucrurilor; pana la urma, intamplarile se inlantuie tot dupa nevoile noastre cele mai intrinsece. Ma mir adesea ce putina putere are defavoarea cea mai grava a destinului asupra unei vointe. (p.259)
Probabil ca vom alege si vom iubi filozofia care ne explica cel mai bine natura noastra. (p.277)
Pentru orice fiinta exista un cuvant cu putere vrajitoreasca la auzul caruia se pulverizeaza. (p.349)
Credinta este deja umbra implinirii. (p.349)
Tot ceea ce auzim, l-am strigat candva noi insine pe nume. (p.349)
Cine are o gradina, nu mai cucereste nici un imperiu. (p.349)
De la miezul noptii incepe soarele sa se ridice. (p.349)
Trebuie sa crezi, ca sa poti avea indoieli. (p.349)
(Ernst Bertram --- Nietzsche - Incercare de mitologie)
