Caci daca nu te situezi nici in cadrul economiei de
piata, unde lucrurile se cumpara si se vand la pretul lor real, nici in
cadrul reciprocitatii darurilor, care permit creearea de legaturi, nu
mai raman decat doua posibilitati: relatia devine cea dintre un sclav si
stapanul sau ori este o forma de pomana. (pag. 21)
Fiindca ceea ce constitue valoarea unui dar sau a unui serviciu este in esenta efortul depus pentru a-l oferi. (pag.32)
In China, de ex., guanxi
constitue un sistem de datorie pe care orice chinez il are permanent in
minte in relatiile cu semenii (...) faptul de-a fi creditor sau debitor
e ceea ce constitue legatura sociala, si aceasta legatura e cu atat mai
solida cu cat numarul si valoarea tranzactiilor sunt mai importante.
Asta este de altfel si problema cuiva nou-sosit, a "nasosului" care,
ajungand in China, incearca sa inceapa un comert: el nu datoreaza nimic
nimanui, si nimeni nu-i datoreaza nimic, drept pentru care nu are
existenta sociala; (pag.33)
Nu
rareori revolta sclavilor vine mai putin dintr-o cautare a egalitatii
si a autonomiei, cat din sentimentul ca stapanul nu ii mai comanda
indeajuns, ca nu mai este sensibil la ceea ce face sclavul pentru el si
nu il mai intereseaza soarta lui. In aceste conditii, schimbul nu mai
este echitabil. (pag.41)
De fapt, revolta pe fata sau inversarea rolurilor par singurele deznodaminte ale sclaviei. (pag.44)
Dar
nu inseamna ca, daca nu ne dam seama de datoriile neachitate, le si
anulam. Ele continua sa existe in mod subteran, producand efecte cu
intarziere, generand astfel sentimente care ne scapa. (pag.66)
Intr-adevar,
sa nu-ti ceri datoria inapoi te expune riscului de a-ti pierde
credibilitatea, deoarece ceilalti nu vor pregeta sa-si spuna ca ceea ce
ai dat nu valoreaza nimic si ca nici tu nu valorezi mai mult, ca poate
ca trebuie sa fii privit ca un sclav. (pag.73)
Chiar
daca nu ne place acest fapt, trebuie sa recunoastem adevarul: cei mai
multi dintre noi nu sunt in stare sa accepte adevarurile despre ei
insisi decat cu picatura si, in aceste conditii, sa te minti tine
deseori de supravetuirea mentala. (pag.80)
Si asa, din secret in secret, din confidenta in confidenta se infiripa legaturile care constitue o intimitate comuna. (pag.82)
E
foarte greu sa te confesezi cuiva care nu ti se confeseaza la randul
lui, deoarece confidentele insele sunt ceea ce constitue moneda de
schimb (pag.82)
Gandurile personale,
credintele, amintirile, intamplarile, emotiile resimtite, toate aceste
lucruri din care suntem alcatuiti reprezinta tot atatea cadouri pe care i
le facem celuilalt cand le impartasim cu el. Ca orice cadou, ele il
indatoreaza, si celalalt este atunci obligat sa ne faca sa ii impartasim
la randul nostru intimitatea. (pag.86)
(Gerard Apfeldorfer - Arta de a cultiva relatii durabile)
